Carbon offsetting: Un pas în lupta cu schimbările climatice?

Însă, ce înseamnă, de fapt, acest concept de carbon offsetting și, mai important, cât de eficient este în lupta cu schimbările climatice? Ideea de bază este una simplă, iar cel mai folosit exemplu este acesta. O companie aeriană care pune în atmosferă emisii de CO2, va investi ocazional și în plantări de copaci care să îl absoarbă. Astfel, are loc o compensare, însă, bineînțeles, nu una reală până la capăt. Carbonul tot există în atmosferă. Soluția ideală ar fi ca această compensare să meargă în paralel cu decarbonizarea, spun experții. Cei trei pași care ar trebui urmați sunt calcularea emisiilor, investirea în măsuri sustenabile și abia apoi soluții de compensare a dioxidului de carbon.

În România suntem încă într-un stadiu incipient de dezvoltare a planurilor de decarbonizare, dar totul trebuie să se miște într-un ritm mai alert. Asta nu doar pentru a contribui la protejarea planetei, ci pentru că Uniunea Europeană ne bate la ușă cu ținte ambițioase. Începând cu anul viitor, companiile mari vor trebui să facă rapoarte de sustenabilitate pentru 2025. O parte din aceste rapoarte va însemna și calcularea amprentei de carbon. Un prim pas pentru o companie ar fi să știe cum stă la capitolul emisii.

Casiana Fometescu, Fondator și CEO Carbon Expert: „Vă uitați la ce înseamnă, în primul rând, toate instalațiile care emit direct, adică o instalație de ardere a combustibililor fosili și atunci astea sunt emisii directe care aparțin companiei. Tot ce înseamnă flota de mașini proprie pe care o deții. Urmează emisii din electricitate, dacă nu avem contract cu un furnizor de energie regenerabilă, ele vor fi iarăși consumatoare și emit CO2 indirect. Apoi, la nivelul Uniunii Europene trebuie considerat și scopul trei, unde se află emisiile indirecte ale companiei, dar care țin de relația cu furnizorii sau cu clienții. Și aici este complicat pentru că nu sunt emisiile tale, dar tu trebuie să le obții.”

Prin Acordul de la Paris, semnat în 2015 de 196 de state, țările și-au luat angajamentul că vor menține creșterea temperaturii sub 1,5 grade Celsius. 2024 a fost primul an care a depășit acest prag. Soluția pentru ca asta să nu se repete este scăderea emisiilor de gaze. O țintă pe care o avem și în Uniunea Europeană. Până în 2030, trebuie să ne înjumătățim emisiile, iar până în 2050, să atingem net zero - adică zero emisii. Ca să și atingem țintele, UE a impus marilor poluatori o limită de emisii. În caz că o depășesc, trebuie să plătească.

Casiana Fometescu, Fondator și CEO Carbon Expert: „I se acordă fiecărei companii o limită maximă de poluare pe care, dacă o depășește, să zicem că i s-au acordat 10.000 tone să poată să emită în atmosferă. Dacă are 11.000 de tone emise, pentru cele 1000 de CO2 emise trebuie să plătească 1000 de certificate. E vorba de un certificat care se aplică de la Bruxelles și care trebuie cumpărat astăzi. Prețul certificatului este de 79 euro pe tonă de CO2 emis, ceea ce înseamnă un preț foarte mare.”

Un lucru care descurajează marile industrii, spun experții. Conform datelor Parlamentului European, până în 2030, industrii precum cele care furnizează electricitate pe bază de combustibili fosili și cele de transporturi, își vor reduce emisiile cu peste 60% în comparație cu nivelul din 2005. România stă bine când vine vorba de acest capitol, adică și-a atins deja ținta din următorii 5 ani. Dar asta nu pentru că a implementat soluții radicale. Majoritatea emisiilor au fost reduse după dezindustrializarea României, în anii 90. Și ca să ne atingem țintele de peste 25 de ani, țara noastră trebuie să ia măsuri concrete. Ideea de carbon offsetting poate să funcționeze dacă este prioritizată și pusă în aplicare cum trebuie.

Ciprian Gălușcă, expert în păduri Greenpeace România: „Împăduririle sunt parte din soluție. Atâta timp cât la finalul vieții, dacă exploatăm aceste păduri, ar fi bine să nu le punem pe foc, pentru că atunci carbonul care este stocat în materialul lemnos practic ajunge din nou în circuit, ajunge din nou în aer. Copacii stochează carbon încă din prima zi în care sunt plantați. Pe măsură ce crește arborele, el înmagazinează din ce în ce mai mult carbon, atât în sol, prin rădăcini, cât și în trunchi, în materialul lemnos. Un arbore matur poate stoca între 1 și 2 tone de carbon, în funcție de specia din care face parte. Un hectar de pădure matură poate stoca în medie între 50 și 200 tone de carbon, evident în funcție de tipul de pădure.”

Până în prezent, România nu și-a îndeplinit propriile ținte din Codul Silvic. În ultimii 35 de ani ar fi trebuit să împădurim 2 milioane de hectare de terenuri. Țara noastră a reușit să facă asta doar în 30.000 de hectare. Statul pune la dispoziție scheme de finanțare pentru cei care dețin terenuri și ar vrea să le transforme în păduri cu rol de stocare a dioxidului de carbon.

Ciprian Gălușcă, expert în păduri Greenpeace România: „Acum suntem în situația în care Ministerul Mediului a alocat peste 300 de milioane de euro prin PNRR pentru a împăduri aproximativ 30.000 de hectare din 2020 până în 2026. Ne aflăm în 2025. Avem doar aproximativ 5000 de hectare împădurite, deci suntem departe de ne de a ne realiza ținta până în 2026. Asta în contextul în care mecanismul de finanțare este destul de generos. Adică pentru înființarea unui hectar de pădure vorbim de o primă de 20.000 euro, care acoperă cheltuielile cu lucrările, cu amplasarea gardului, cu întreținerea în primii 7 ani a plantației. La aceasta se mai adaugă o schemă de finanțare a sechestrării de carbon pentru primii 20 de ani, care valorează aproximativ 500 euro pe hectar, anual.”

Însă această compensare a emisiilor nu se reduce doar la împăduriri. Investițiile în proiecte sustenabile, în energie regenerabilă sau în soluțiile de reciclare contribuie și ele la diminuarea emisiilor de gaze cu efect de seră.

Sunt multe opțiuni legitime din care companiile pot să aleagă pentru a-și îmbunătăți amprenta de carbon, dar poate cel mai important de reținut este că acest mecanism de carbon offsetting trebuie făcut în paralel cu măsuri care să schimbe modul în care funcționează un business. Fie că vorbim de becurile pe care le folosim, de mașinile pe care le conducem și până la procesele de producție care ar putea să fie mai sustenabile, îndreptarea companiilor spre un viitor mai verde a devenit o obligație în fața schimbărilor climatice.