Emisiile de gaze cu efect de seră ale unei companii sunt clasificate în trei Scopuri: Scop 1, Scop 2 și Scop 3, în funcție de locul din care provin emisiile. Această terminologie a fost introdusă în Protocolul privind Gazele cu Efect de Seră care stabilește standardele pentru calcularea emisiilor de gaze cu efect de seră în întreaga lume. Mai mult, inclusiv standardele de raportare a sustenabilității corporative se bazează pe acest Protocol. Protocolul recomandă tuturor companiilor să raporteze emisiile Scop 1 și 2, oferind flexibilitate pentru cele din Scop 3 care sunt, așa cum vom vedea, mai dificil de identificat.

Denumite și emisii directe, sunt acelea pe care o companie le generează în timpul desfășurării activităților sale de afaceri și provin din surse care sunt deținute sau controlate de companie. Acestea sunt împărțite în patru categorii:

Aceste emisii sunt emisii indirecte provenite din generarea de energie achiziționată de companie. Emisiile Scop 2 sunt denumite și emisii indirecte, deoarece apar în procesul de afaceri al companiei, însă sursele generatoare de energie sunt deținute și controlate de o entitate externă. Spre exemplu, emisiile rezultate din folosirea energiei electrice din rețea sunt emisii Scop 2, deoarece energia a fost cumpărată de la furnizorul de utilități, deci nu este deținută direct de companie (ținerea luminilor aprinse produce emisii Scop 2).

Emisiile Scop 3 sunt toate celelalte emisii indirecte care apar în lanțul valoric al unei companii și care nu sunt deja incluse în Scop 2. Aceste emisii sunt o consecință a activităților comerciale ale companiei, dar apar din surse pe care compania nu le deține sau nu le controlează.