CSRD: Directiva de raportare privind durabilitatea de către întreprinderi

Scop

CSRD revizuiește și consolidează cerințele Directivelor europene în materie, pentru a se asigura că întreprinderile raportează informații de durabilitate fiabile și comparabile de care investitori și alte părți interesate au nevoie. CSRD extinde domeniul de aplicare al reglementărilor europene de raportare atât în ceea ce privește întreprinderile cărora urmează sa i se aplice, cât și cu privirile la complexitatea aspectelor de durabilitate ce urmează a fi raportate. CSRD va intra în vigoare la 1 ianuarie 2024.

Aplicabilitate

Toate întreprinderile care cad sub incidența CSRD sunt entități de interes public.

Directiva urmează a fi aplicabilă de la:

  • 1 ianuarie 2024 pentru întreprinderile care fac deja obiectul Directivei de raportare non-financiară (NFRD) – întreprinderile cu peste 500 de angajați;
  • 1 ianuarie 2025 pentru întreprinderile mari care nu sunt în prezent supuse NFRD – întreprinderi cu peste 250 de angajați/ cu o cifră de afaceri de peste 40 milioande de euro/ cu active totale de peste 20 milioane euro;
  • 1 ianuarie 2026 pentru întreprinderile mici și mijlocii (IMM), cu excepția microîntreprinderilor, primele raportări umând a fi emise în anul 2027. Totuși, IMM-urile pot decide să raporteze începând cu anul 2028. În astfel de cazuri, întreprinderea are oblgația să indice motivul pentru care nu a realizat raportarea privind durabilitatea.

Principalele modificări aduse de CSRD

CSRD se va aplica tuturor întreprinderilor mari și medii (inclusiv bănci și companii de asigurări).


Aproximativ 50.000 de companii vor intra sub incidența CSRD (comparativ cu aproximativ 12.000 de companii în cazul NFRD). CSRD nu impune noi cerințe de raportare IMM-urilor, cu excepția celor listate pe piețele reglementate din UE. Totodată, CSRD scutește microîntreprinderile, chiar și pe cele listate, de la raportarea obligatorie.

Întreprinderea trebuie să raporteze aspectele de sustenabilitate în baza principiului dublei perspective asupra gradului de semnificație.
Principala obligație introdusă de CSRD este aceea ca întreprinderile să includă într-o secțiune separată a raportului administratorilor „informațiile necesare pentru înțelegerea impactului întreprinderii asupra aspectelor de durabilitate și informațiile necesare pentru înțelegerea modului în care aspectele de durabilitate afectează dezvoltarea, performanța și poziția întreprinderii”.

Întreprinderile obligate să raporteze conform CSRD determină singure care sunt aspectele de sustenabilitate semnificative pentru organizație și pentru stakeholderii acesteia și le includ în raport. În acest proces, companiile sunt nevoite să determine atât influența pe care acestea o au asupra mediului și a oamenilor, cât și influențele (riscuri, oportunități) pe care diversele aspecte de sustenabilitate le au asupra activității lor.

Luând exemplul raportării consumului de energie, în mod tradițional, companiile raportează exclusiv impactul pe care acest consum îl are asupra performanței lor financiare. Cu alte cuvinte, companiile privesc strict povara financiară a facturilor la energie. Conform principiului dublei perspective asupra gradului de semnificație, întreprinderile obligate să raporteze conform CSRD vor trebui acum să determine și impactul pe care acest consum de energie îl are asupra mediului și asupra comunităților (spre exemplu, poluarea aerului prin emiterea de gaze cu efect de seră în momentul producerii de energie din surse neregenerabile).

CSRD introduce cerințe de raportare mai detaliate și solicită întreprinderilor mari să raporteze conform Standardelor UE de Raportare privind Durabilitatea (ESRS).

Una dintre justificările Comisiei Europeană pentru necesitatea adoptării CSRD a fost cadrul legal care nu satisfăcea nevoile de informare ale stakeholderilor unei întreprinderi. Pe de o parte, unele companii nu raportau deloc informații de sustenabilitate, iar pe de altă parte, cele care alegeau totuși să ofere unele informații, nu raportau toate aspectele relevante pentru utilizatori.

Așadar, CSRD înăsprește calitatea și relevanța raportărilor. Spre exemplu, sunt solicitate informații privind reziliența modelului de business și a strategiei întreprinderii în raport cu riscurile aspectelor de sustenabilitate, oportunitățile întreprinderii în contextul aspectelor de sustenabilitate sau informații privind conducerea întreprinderii și calitatea relațiilor cu clienții, cu furnizorii și cu comunitățile afectate.

În același scop, Standardele de Raportare privind Durabilitatea (neaplicabile IMM-urilor) stabilesc structura și cerințele pe baza cărora se vor face raportările. Primul set de ESRS a fost transmis Comisiei Europene la 23 noiembrie 2022. În total, primul set conține 12 standarde împărțite în două categorii: (i) standarde transversale și (ii) standarde topice, împărțite în indicatori ESG.

Pentru IMM-urile listate la bursă, Comisia Europeană va adopta prin acte delegate, până la finalul lui iunie 2024, standarde de raportare mai simple decât ESRS, proporționale în raport cu capacitățile și caracteristicile IMM-uri și cu amploarea activităților lor. Deși CSRD nu se aplică IMM-urilor nelistate, Comisia Europeană a propus, de asemenea, dezvoltarea unor standarde separate, voluntare, pe care aceste companii le-ar putea folosi în cazul în care își doresc să raporteze aspecte privind durabilitatea.

Concluzie

Comisia Europeană s-a angajat să propună o revizuire a NFRD în Pactul Ecologic European, aceasta fiind una dintre măsurile menite să consolideze bazele investițiilor în companii sustenabile. Totodată, făcând companiile mai responsabile și mai transparente cu privire la impactul lor real, CSRD își propune să consolideze și relațiile dintre companii și societate. De aceea, această Directivă trebuie văzută ca o oportunitate pentru companii de a îmbunătăți în mod radical maniera în care informațiile despre durabilitate sunt raportate și accesate și de a spori încrederea dintre acestea și investitori, consumatori și alte părți interesate.