De la fermă la raft. Cum ajung produsele fermierilor în marile magazine?

Mihai Chesnoiu este fermier și lucrează de aproximativ 10 ani cu marile magazine din România. Crește tot felul de legume de o viață, dar a învățat să se adapteze și la schimbările climatice. Acum, focusul principal sunt roșiile și vinetele. Poate pe multe dintre ele le-am gustat și noi. E ușor să ne imaginăm cum ajung produsele de la fermă în frigiderul nostru, dar procesul este unul ușor mai complicat. Oricine poate să trimită oferte retailerilor din România, dar nimic nu și garantează un contract cu o mare companie. Mulți dintre fermierii din țara noastră nu lucrează direct cu magazinele, ci cu intermediari sau cu cooperative care au acces direct și cunosc nevoile marilor magazine.

Mihai Chesnoiu, fermier: „Am mers către ei datorită prețului, a stabilității. Cu un magazin lucrez prin intermediari, cu alt magazin prin cooperativa noastră. Am început să cochetez cu ei din 2014. Am ajuns să lucreze exclusiv pentru retail, cu mici excepții. Am încercat să mai cochetez și eu cu piața, când au fost prețuri foarte mari, sau am fost împins către piață atunci când a fost cererea mai mică. Când a fost supraaglomerare pe raft.”

Piața este volatilă pentru că în fiecare zi există noi oferte de produse din partea altor producători. De aceea trebuie să se asigure că ale lui sunt cele mai bune. Dar mai mult decât atât, există reguli stricte pe care trebuie să le urmeze. Atât directivele europene, cât și legile naționale impun standarde clare nu doar de calitate a produsului, dar și de creștere și de transportare a acestuia.

Paul Anghel, Director ANPC: „Operatorii economici care doresc să vândă carne sau legume-fructe la marile magazine trebuie să respecte prevederile actelor normative în vigoare. În principal a regulamentelor europene prin care se stabilesc condițiile de siguranță alimentară. De exemplu condițiile microbiologice, pesticidele, aditivii alimentari, condițiile de transport, de depozitare sau expunerea la comercializare. Pe lângă acestea, la legume și fructe sunt și criteriile de calitate, calibru, defecte, culoare sau formă.”

De asemenea, trasabilitatea produsului și informarea corectă a cumpărătorilor sunt și ele foarte importante. Pe lângă acestea, unele magazine pot să impună propriile reguli prin care să asigure cea mai bună calitate.

Mihai Chesnoiu, fermier: „Dincolo de genetică, de rezistențe și de ce oferă soiul, vorbim de rezistență mecanică la transport, de rezistență la timp, culoare. Alte caracteristici specifice și geneticii sunt calibrarea, formarea estetice, de defecte estetice care scad aspectul comercial al produsului. Și atunci trebuie date la o parte. Bineînțeles că de multe ori prețul compensează, dar alteori prețul nu compensează aceste pierderi.”

În lupta cu schimbările climatice, toți fermierii au fost nevoiți să se adapteze. Nu doar prin ce fructe și legume cresc, dar și prin modul în care își gestionează pierderile cauzate de vremea instabilă. Dacă are o cultură bună, Mihai aruncă doar 10% din ea. Dar într-o perioadă mai secetoasă sau mai anevoioasă, a aruncat chiar și jumătate din legume. Însă acestea nu ajung la gunoi. Doar pentru că nu sunt perfecte pentru unii distribuitori, asta nu înseamnă că nu pot să fie consumate.

Mihai Chesnoiu, fermier: „Acum când am rest de sort mai mare, lucrez cu Centrul de asistență socială din Slatina și îi chem pe ei și le donez produsele. Acum o lună și ceva am donat două tone de vinete.”

Dacă legumele și fructele au o durată mai lungă de viață, când vine vorba de carne și lactate, lucrurile stau diferit. Rapiditatea este cheia. Mai mult, acestea trebuie testate de veterinari și bineînțeles, procesate și ambalate înainte de a ajunge pe raft.

Claudiu Davițoiu, fermier: „Noi avem procesatorii noștri cărora le vindem laptele ca materie primă. Și laptele materie primă se procesează în iaurt, în smântână, în lapte pasteurizat. Noi avem niște indici de calitate care trebuie să livrăm laptele, altfel nu îl primește. În momentul în care vrem să trimitem laptele trebuie să fac niște analize, trebuie să fie grăsimea de un anumit nivel, proteina de un an anumit nivel, să nu conțină apă.”

În Afumați, la câțiva kilometri de București este ferma lui Claudiu Davițoiu. Are aproximativ 1000 de vaci care produc 15 tone de lapte pe zi. În fiecare zi, laptele proaspăt muls de la vaci are o temperatură de aproximativ 37 de grade Celsius. Până vine cisterna de la procesatori care preia laptele, Claudiu se asigură că acesta ajunge la 4 grade Celsius. Iar carnea este o altă poveste, un pic mai delicată.

Toate aceste testări acreditate sunt necesare pentru a putea să vinzi produsele tale oamenilor și sunt greu de evitat. Magazinele nu colaborează cu cei care nu aderă la astfel de principii. Cele mai des întâlnite greșeli făcute de fermieri în relația cu magazinele sunt nerespectarea condițiilor de transport, de depozitare sau expunerea produselor care au un grad ridicat de perisabilitate. Mai mult, Autoritatea Națională pentru Protecția Consumatorului identifică des cazuri în care fermierii amestecă produse de calități diferite, lucru care nu trece neobservat de marii retaileri, de aceea seriozitatea este cheia pentru mulți producători.

Paul Anghel, Director ANPC: „În general, relațiile comerciale se desfășoară în baza contractelor încheiate între parteneri prin care se stabilesc condițiile de livrare, comercializare, calitate, condiții de plată și multe altele. Aceste contracte probabil pot cuprinde și alte prevederi decât cele de calitate sau siguranță alimentară.”

De la fermă și până la magazin sunt mulți factori de decizie implicați. Nu este greu să ajungi să-ți vinzi produsele marilor retaileri, atâta timp cât ai produse bune, ești organizat și serios, spun fermierii. Dacă unii reușesc să o facă pe cont propriu, contactând singuri magazinele și încercând pe toate fronturile posibile, alții aleg să meargă pe calea mai sigură și să se ajute de sfaturile celor care au deja experiență în domeniu, adică parteneri externi, procesatori, autorități locale sau cooperative.